In memory of Michael Jackson

Michael Jackson a murit!

StirileProTV.ro

Michael Jackson, in varsta de 50 de ani, a suferit un stop cardiac si a fost transportat de urgenta la spitalul UCLA din Los Angeles, aflat la doar cinci minute de locuinta sa, unde a murit.

10:49 Daily Mail: Dependenta de medicamente l-a distrus! Rudele cantaretului se asteptau la acest final. Michael Jackson devenise dependent de medicamente cu mult timp in urma, iar stresul cauzat de cele 50 de concerte ce urmau sa se desfasoare la Londra, l-ar fi determinat sa-si mareasca doza de medicamentatie ceea ce i-a fost fatal.

10:00 The Sun: Michael Jackson a murit din cauza unei supradoze.

07:40 Mama cantaretului si cei trei copii ai sai s-au grabit sa ajunga la spital si, potrivit surselor din cadrul spitalului, cantaretul si-a dat ultima suflare avandu-i alaturi pe cei dragi. Un purtator de cuvant al familiei Jackson a declarat ca familia trece prin momente cumplite si este devastata.

07:37 Un avocat al familiei a declarat ca Michael Jackson lua medicamente pentru a fi in forma in vara aceasta, la concertele din Londra si ca decesul sau nu este deloc surprinzator. Se pare ca abuzul de pastile l-a insotit pe regele muzicii pop in ultimii ani, pe drumul distructiv pe care pornise.

03:07 Moartea sa este comparata cu cea a lui Elvis.

03.05 "Michael Jackson a facut cultura sa accepte o persoana de culoare", a declarat pastorul Al Sharptop.

03.00 Lt. Fred Corral de la The Los Angeles County Coroner's Office a declarat ca autopsia va fi efectuata astazi, iar rezultatele sunt asteptate in cel mult o zi.

02:30 Familia lui Michael a ajuns la spital.

02:29 Potrivit purtatorului de cuvant al Centrului Medical UCLA din Los Angeles, artistul a ajuns la spital in coma profunda.

02:25 Sute de admiratori s-au adunat in fata spitalului UCLA.

02:20 CNN, care citeaza un medic legist, anunta ca artistul a incetat din viata.

02:16 Los Angeles Times, BBC, New York Times si Associated Press au confirmat pana acum moartea regelui pop.

Potrivit Los Angeles Times, artistul nu mai respira atunci cand paramedicii au sosit la resedinta sa din Los Angeles. Im ambulanta, Jackson a fost resuscitat. Potrivit unuia dintre fratii sai, Michael s-a prabusit in locuinta sa, iar cand cadrele medicale au ajuns la el nu mai respira.

Jackson avea programata o serie de 50 de concerte la O2 Arena din Londra, care ar fi trebuit sa aiba loc intre 13 iulie anul acesta si martie 2010.

Artistul a locuit in ultimele doua luni in Los Angeles, unde a facut repetitii si s-a pregatit pentru show-urile mult asteptate de fani.

Michael Jackson s-a nascut in 29 august 1958. Supra-numit si Regele Muzicii Pop, a fost al saptelea membru al familiei Jackson.

A debutat in cariera muzicala de la varsta de 11 ani ca membru al formatiei The Jackson 5 si a inceput cariera solo in 1971 in timp ce era inca un membru al grupului.

A fost una dintre putinele vedete introduse in Rock and Roll Hall of Fame de doua ori, a primit 13 Premii Grammy.

Decesul

La amiaza zilei de 25 iunie 2009, Michael Jackson a suferit un stop cardiac la casa închiriată din Holmby Hills, Los Angeles. A fost găsit cu pulsul scazut de către medicul personal, însă încercarea de a-l resuscita a eşuat. Echipa de paramedicii a primit un apel la 911 la ora 12:22 p.m. (ora locală), ajungând la faţa locului după trei minute şi şaptesprezece secunde. A fost raportat că acesta nu respira şi au fost făcute manevre de resuscitare cardiopulmonară la faţa locului, apoi au dus pacientul, care intrase în comă, la Centrul Medical UCLA. Decesul a fost declarat în jurul orei 14:26 (ora locală) în aceeaşi zi. Autorităţile au programat o autopsie, presa făcând multe speculaţii în legătură cu cauza morţii. Funeraliile vor avea loc la Staples Center din Los Angeles pe 7 iulie 2009.

Tom Jones

Sir Thomas Jones Woodward, OBE (nascut pe 7 iunie 1940), cunoscut sub numele de scenă Tom Jones, este un cântăreţ de muzică pop galez cunoscut datorită vocii sale puternice. S-a născut în Treforest, lângă Cardiff, Ţara Galilor. Începând cu anul 1965, a vândut peste o sută de milioane de discuri.

Carieră muzicală

Tom Jones a devenit faimos la mijlocul anilor '60 prin interpretarea exuberantă purtând pantaloni bufanţi strâmţi şi bluze cu gulere largi, într-un stil Edwardian popular printre nobilii din zilele sale. A fost cunoscut pentru sex-appealul său evident încă de înainte de a deveni unul dintre lucrurile necesare cântăreţilor pop.

În 1963 Jones a devenit liderul trupei Tommy Scott şi Senatorii, o trupă locală. Hainele de piele l-au făcut cunoscut în Ţara Galilor de Sud, o zonă din Marea Britanie, deşi Senatorii erau încă necunoscuţi.

În 1964 au compus şapte melodii cu producătorul de la "Telstar" Joe Meek, mergând pe la multe companii în speranţa de a face un contract de înregistrări, dar nu au avut succes. Planul era să lanseze un single, "Lonely Joe/I Was A Fool" însă Meek a refuzat să lanseze piesa. Abia după ce "It's Not Unusual" a devenit un hit masiv, Meek a fost de acord să vândă înregistrările în Tower (USA) şi Columbia(UK). Grupul s-a întors în Ţara Galilor de Sud pentru a-şi cânta piesele în săli de dans şi cluburi pentru muncitori. Într-o noapte, la clubul Top Cat din Cwmtillery, Jones a fost remarcat de Gordon Mills, un manager londonez născut în Ţara Galilor de Sud. El a fost cel care l-a numit "Tom Jones", lucru ingenios care i-a adus cântăreţului imaginea de persoană arătoasă prezentată în filmul lui Tony Richardson după cartea lui Henry Fielding "Istoria lui Tom Jones, copil găsit", film foarte apreciat în aceea perioada, dar a făcut şi recunoscută naţionalitatea sa. Gordon Mills le dăduse nume multor cântăreţi de rock precum Engelbert Humperdinck (născut Arnold George Dorsey). Trupa Senatorii a devenit The Playboys şi apoi the Squires. Era începutul părţii a doua din cariera lui Jones.

Companiile de înregistrări considerau stilul său şi ce transmitea el fiind abraziv şi neprelucrat. Vocalele lui Jones erau foarte răguşite şi se mişca precum Elvis (despre care spune că a fost una dintre persoanele care l-au infulenţat). Dar apoi, casa de înregistrări Decca şi-a dat interesul şi astfel Jones şi-a înregistrat primul single, "Chills And Fever" la sfârşitul lui 1964.

Singelul nu a avut prea mult succes , următorul însă, "It's Not Unusual",(scris împreună cu Les Reed), a fost un hit instant, lansat la începutul lui 1965. Postul BBC a refuzat iniţial să îl difuzeze.

Filmografia

• Emisiune Speciala despre Podul Londrei special pentru TV UK/USA (1972)
• O poveste fantastică despre cum a fost adus Podul Londrei în America
• Hex (sau The Shrieking) (Leo Garen) USA (1973)
• Pe Insula Fericirii BBC special pentru TV UK (1974)
• Pleasure Cove (Bruce Bilson),USA (1979)
• Insula Fantastică (Aaron Spelling), serie TV USA (ABC, 7 Aprilie 1984)
• Fantomele Străzii Oxford (Malcolm McLaren), TV pentru TV, UK (1991)
• Un musical TV care celebrează a 200-a aniversare a renumitei Oxford Street din Londra
• Fresh Prince of Bel-Air serie TV (Tom Jones este invitat) (1991)
• Simpsonii serie TV Sezonul 4 Episodul 7 ("Marge Gets a Job") (1991)
• Silk n' Sabotage (Joe Cauley), USA (1994)
• The Jerky Boys (James Melkonian), USA (1995)
• Atacul marţienilor! (Tim Burton), USA (1996)
• Agnes Browne (sau Mămica) (Angelica Huston)(1999)
• Duck Dodgers (Serie TV) deschidere şi apariţie de invitat în episodul "Talent Show A Go-Go".

Modern Talking

Modern Talking a fost un grup muzical german de muzică pop, fondat de Dieter Bohlen şi Thomas Anders.

Membri, începuturi

Dieter Bohlen s-a născut în data de 7 februarie 1954 în localitatea Berne, la 40 km de Oldenburg. Thomas Anders (numele adevărat - Bernd Weidung) s-a născut în data de 1 martie 1963 în Munstermaifeld, lângă Koblenz.

În februarie 1983 Dieter compune "Was macht das schon" însă are nevoie de o voce, o persoană care să cânte. Cineva vine de la compania muzicală Hansa din Berlin; au un cântăreţ care deja a înregistrat câteva melodii dar nici un hit. Numele lui este Thomas Anders. Thomas zboară la Hamburg şi este foarte entuziasmat de compoziţia lui Dieter. Dieter, tipul blond, sportiv şi Thomas, tipul brunet şi elegant s-au înţeles perfect de la bun început. Dieter compune cu Thomas cântecul "Wovon trauemst du denn?"; cu acest cântec Thomas intră în topuri. În martie şi iunie '84 urmeaza "Endstation Sehnsucht" şi "Heisskalter Engel". După aceste înregistrări Dieter decide să-şi ia o vacanţă şi pleacă în Mallorca. În această vacanţă deja se gândeşte la noi proiecte şi unul dintre ele este revelaţia anului '85 "You're my heart, you're my soul". În acelaşi timp Thomas pleacă cu prietena sa, Nora Isabell Balling în insulele Canare unde se logodesc în data de 6 August 1984. Când cei doi revin în Germania încep imediat să lucreze la "You're my heart, you're my soul" şi se gândesc la un proiect duo. Acest proiect se va numi Modern Talking. În octombrie '84 cântecul este gata, însă nu se întâmplă nimic!!! Mai rău, în noiembrie '84 Thomas are un accident. Maşina sa, un Golf GTI este complet avariata, dar Thomas şi Nora scapă nevătămaţi ca prin minune. Dar.. tot răul spre bine. După acest incident videoclipul piesei "You're my heart, you're my soul" este difuzat pentru prima dată pe canalul "Formel Eins" în data de 17 ianuarie 1985. Câteva zile mai târziu Dieter şi Thomas au fost prezentaţi în "Tele-Illustrierte". A fost sfârşitul ghinionului pentru Modern Talking!!! Revelaţia anului a fost pe primul loc în topurile din 35 de ţări! În martie '85 a urmat al doilea single "You can win, if you want". Anul 1985 a fost anul trofeelor; au câştigat tot ce se putea câştiga, 75 de discuri de aur şi platină pentru succesul lor în toată lumea. Au concerte peste tot în Europa. În mijlocul anului 1985, din cauza stresului şi a oboselii acumulate Thomas are o cădere nervoasă. Când se simte mai bine se căsătoreşte cu Nora în data de 27 iulie 1985, în Koblenz. Urmează hituri celebre ca "Cherie Cherie Lady", "Brother Louie", "Atlantis is calling"... Thomas apare pentru prima dată cu celebrul lanţ de aur cu numele soţiei sale Nora, în "Cherie, Cherie Lady".




Nora se implică în cariera lui Thomas, devine managerul său personal, se ocupă de look-ul soţului său, îl sfătuieşte să-şi lase părul lung. Look-ul lui Thomas devine unic, foarte excentric, imposibil de imitat. Prezenţa constantă a Norei devine din ce in ce mai iritabilă pentru presă, fani şi pentru Dieter. Nora începe să apară pe scenă ca back-vocalist ceea ce nu a fost pe placul tuturor, îndeosebi al lui Dieter. Divergenţele dintre cei trei: Dieter, Thomas şi Nora au dus la destrămarea trupei în anul 1987. După destrămarea din 1987, cei doi au continuat pe căi diferite. Dieter a înfiinţat "Blue System" cu care a avut multe succese ( "Sorry Little Sarah", "My Bed Is Too Big", " Love Suite", "Deja Vu"), iar Anders a urmat o carieră solo stabilindu-se pentru un timp în USA împreuna cu soţia lui. In ciuda experientelor neplăcute din trecut Dieter şi Thomas au continuat să ţină legătura după ce Thomas s-a reîntors în Germania. La începutul anilor '98 celebrul duo s-a reunit şi a produs albumul "Back For Good" care a fost numarul 1 în Germania pentru 4 săptămâni consecutiv, dar şi în alte 15 ţări. Au câştigat premiul World Music Awards pentru cea mai bine cotată formaţie germană a anului. Albumul următor "You are not alone" a avut acelaşi succes. Au urmat "The Year Of The Dragon", "America", "Victory", "Universe". După ce au câştigat în toată cariera 500 de discuri de aur şi platină Bohlen şi Anders au decis să se despartă din nou în 2003. Au mai produs un ultim album "The Final Album". Thomas Anders a început o carieră solo în timp ce Dieter Bohlen îşi consacră timpul noilor talente.

Evoluţia formaţiei

Perioada 1984 – 1987

În 1982, Dieter Bohlen, autor, compozitor, producător şi Thomas Anders (cu numele adevărat Bernd Weidung), interpret, se întâlnesc pentru prima dată. Bohlen compune câteva piese muzicale spre a fi interpretate de Anders, dar care nu vor avea succes. În 1984 cei doi se decid să formeze Modern Talking şi lansează cântecul You're My Heart, You're My Soul care va deveni în scurt timp foarte popular, fiind unul din hiturile anului 1985.

Înregistrarea a fost urmată de You Can Win If You Want, un alt hit al anului 1985. La fel, Cheri Cheri Lady va atinge poziţii de frunte în topurile muzicale. Succesul va marca şi single-urile Brother Louie şi Atlantis Is Calling (S.O.S. for Love).

Succesul şi faima formaţiei a străbătut nu numai Europa, ci şi Asia, America de Sud, Orientul Mijlociu, mai ales în Iran, unde muzica lor a fost interzisă de către autorităţile instaurate după revoluţia islamică din 1979.

Albumuri

• 1985: The first album (Ariola)
• 1985: Let's talk about love (Hansa Records)
• 1986: Ready for romance (Hansa Records)
• 1986: In the middle of nowhere (Hansa Records)
• 1987: Romantic Warriors (Hansa Records)
• 1987: In the garden of Venus (Hansa Records)
• 1998: Back for good (Ariola)
• 1999: Alone (BMG International)
• 2000: 2000 - Year of the dragon (BMG International)
• 2001: America (BMG International)
• 2002: Victory (BMG Entertainment|BMG)
• 2003: Universe (BMG Entertainment|BMG)
• 2003: The Final Album (BMG Entertainment|BMG)

Single-uri

• 1984: You're my heart, you're my soul (#1 în Germania)
• 1985: You can win if you want (#1 în Germania)
• 1985: Cheri Cheri Lady (#1 )
• 1986: Brother Louie (#4 Royaume-Uni) (#1 în Germania)
• 1986: Atlantis is calling (SOS for love) (#1 în Germania)
• 1986: Geronimo's Cadillac (#3 în Germania)
• 1986: Give me peace on earth (#29 în Germania)
• 1987: Jet Airliner (#7 în Germania)
• 1987: In 100 years (#30 în Germania)
• 1998: You're my heart, you're my soul'98 (#2 în Germania)
• 1998: Brother Louie'98 (#16 în Germania)
• 1999: You are not alone (#7 în Germania)
• 1999: Sexy Sexy Lover (#25 în Germania)
• 2000: China in her eyes (#8 în Germania)
• 2000: Don't take away my heart (#41 în Germania)
• 2001: Win the Race (#5 în Germania)
• 2001: Last Exit to Brooklyn (#37 în Germania)
• 2002: Ready for the Victory (#7 în Germania)
• 2002: Juliet (#25 în Germania)
• 2003: TV makes the Superstar (#2 în Germania)

Compilaţii

• 1986: The Singles Collection
• 1987: The Modern Talking Story (Scandinavian Edition)
• 1988: Best Of Modern Talking
• 1988: You're My Heart, You're My Soul
• 1988: Romantic Dreams
• 1988: Greatest Hits Mix
• 1989: Hey You
• 1989: The Greatest Hits Of Modern Talking
• 1991: The Collection
• 1991: You Can Win If You Want
• 1994: You Can Win If You Want (Re-release)
• 2000: You're My Heart, You're My Soul
• 2001: Selected Singles '85-'98
• 2001: The Very Best Of Modern Talking
• 2002: Best Of Modern Talking (Re-release) (#14 France) (Compilation Chart)
• 2002: The Golden Years (3 CDs)
• 2002: We Still Have Dreams – The Greatest Love Ballads Of Modern Talking
• 2003: Romantic Dreams (Re-release)
• 2003: Let's Talking! … Best Of Modern Talking
• 2003: The Final Album (2 CDs South African Edition)
• 2003: Greatest Hits 1984–2002 (Korean Edition)
• 2006: Nur Das Beste (1998–2003 Collection)
• 2007: The Hits (2 CDs)

Julio Iglesias

Julio Iglesias (n. 23 septembrie 1943, Madrid) este un cântăreţ spaniol. Părinţii lui, Dr. Iglesias Puga si Maria del Rosario au avut grijă ca fiul lor Julio, să studieze Dreptul la Universitatea Complutense din Madrid, dar viaţa nu l-a lăsat sa-şi termine studiile din cauza unui accident de maşina ce l-a lăsat paralizat pentru un timp în care a realizat că cea mai bună metodă de a-şi canaliza durerea morală ṣi fizică e să se inchidă în minunata lume a muzicii. Totul a început atunci cand intr-o zi cand era internat in spital, a primit o chitară de la medicul care-l îngrijea. Aşa, pe scurt, a inceput fulminanta sa carieră care se intinde pe o periodă respectabilă de 40 de ani, [ncununaţi cu numeroase albume răsplatite cu aur, platina si numeroase distincţi, uneori unice in lume. În anul 1971 s-a însurat cu Isabel Preysler Arrastria din care a rezultat 3 minunaţi copii: "Chabeli" Maria Isabel (1971), Julio Iglesias Jr. (1973) si Enrique Iglesias (1975), ultimi doi aleg@nd s` calce pe urmele tat`lui lor.

La [nceputul anilor '90, şi-a unit destinele cu Miranda Johanna Maria Rijnsburger cu care a avut in total 5 copii, ultimul născându-se în 2007. Primul album al artistului se numeste La Vida Sigue Igual (1969) iar cel mai recent Quelque chose de France (2007).

Discografie

Albume (Studio)

• 1. La Vida Sigue Igual [LP-Discolibro] (1969)
• La Vida Sigue Igual [CD-Re_Release] (1988)
• 2. Gwendolyne [LP] (1970)
• Gwendolyne [CD-Re_Release] (1988)

The Beatles

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritm), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) şi Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca ţintă generaţiile de tineri rezultate de după al doilea război mondial, în Anglia, SUA, etc. Fără dubiu, "The Beatles" este cel mai faimos şi de succes grup în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă.

În timp ce, iniţial au devenit faimoşi pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu au realizat o combinaţie de laude atât din partea criticilor cât şi din partea ascultătorilor inegalată în secolul XX. În cele din urmă, ei şi-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au păşit graniţa spre cinematografie, şi în particular, în cazul lui John Lennon este vorba de activism politic.

În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor. În conformitate cu aceeaşi revistă, muzica inovativă a trupei The Beatles şi impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960.

Istoric

McCartney l-a cunoscut pe Lennon pe 6 iulie 1957 şi a intrat în formaţia acestuia, numită The Quarrymen, pentru care McCartney l-a recrutat pe Harrison, amicul său de şcoală în vârstă de numai 15 ani. Trupa s-a despărţit pentru scurt timp după care s-a reunit. Grupul suferă mai multe schimbări atât ca nume cât şi ca membri şi devine în cele din urmă în 1960, The Beatles. Numele formaţiei a fost ideea lui Stuart Sutcliff (atunci membru al formaţiei) şi a fost inspirat din numele formaţiei lui Buddy Holly, Crickets (Greierii). S-a păstrat conceptul de insectă (Beetle) şi a fost combinat cu conceptul muzical de bătaie a măsurii (beat).

În 1962 Ringo Starr este coptat în trupă şi în acelaşi an au semnat un contract cu Parlophone, membră a EMI. La 5 octombrie 1962 formaţia şi-a lansat discul de debut Love me do pe partea A şi P.S. I love you pe partea B. La 26 noiembrie 1963, Beatles înregistrează al doilea disc Please, please me care va ajunge numărul doi în topul oficial al Marii Britanii.

Mania pentru Beatles a început în Anglia pe 13 octombrie 1963 cu o apariţie televizată la London Palladium şi a explodat apoi în SUA, în urma a 3 apariţii a trupei în "The Ed Sullivan Show", pe 9 februarie, 16 februarie şi 23 februarie 1964. Această trupă, ce cânta muzică pop pe atunci, a devenit în scurt timp un fenomen mondial cu fani care-i adorau pe membrii trupei, cu adulaţii isterice din partea fanilor şi condamnări din partea comentatorilor culturali şi alţii, printre care şi Frank Sinatra. O parte a criticii adresate trupei îşi avea originea în confuzia asupra surselor muzicii lor (o confuzie asemănătoare a planat şi asupra lui Elvis Presley în 1956, criticile provenind de la persoane care nu cunoşteau tradiţia muzicii blues, R&B şi Gospel din care răzbătea Elvis), iar o parte era cauzată de reacţia neîncrezătoare cu privire la lungimea părului membrilor The Beatles. În 1964, ei au ocupat primele 5 poziţii ale Hot 100 din revista Billboard, o realizare care nu a mai fost repetată. În 1965, cei patru au fost desemnaţi membri ai Ordinului Imperiului Britanic. În acelaşi an Lennon şi Harrison au început să consume LSD, iar McCartney ceva mai târziu, spre sfârşitul anului 1966.

Lennon a afectat imaginea The Beatles, în anul următor, când a afirmat într-un interviu că, religia creştină este pe moarte, susţinand că Beatles e mai populară ca Iisus. În cele din urma, şi-a cerut scuze, după ce a fost criticat foarte dur de către grupuri religioase, după ce albumele lor au fost interzise sau chiar arse în ţări din America de Sud, şi după ce au primit ameninţări din partea unor grupuri ca Ku Klux Klan.

The Beatles, după concertul din Candlestick Park, din San Francisco, pe 29 august 1966, şi-au concentrat forţele în studioul de înregistrări, noile compoziţii şi experimente muzicale ridicându-le reputaţia artistică în mod remarcabil păstrându-şi totuşi uriaşa popularitate. Însă, soarta financiară a grupului a luat o întorsură nefavorabilă atunci când managerul lor, Brian Epstein, a murit pe 27 august 1967. După aceasta, membrii trupei şi-au urmat interesele individuale şi s-au întâlnit tot mai rar. Ultimul lor concert este considerat a fi apariţia live pe acoperişul studio-urilor Apple, din Londra, în ianuarie 1969, şi a apărut compilat în albumul "Let it be". În iulie 1969 trupa s-a reunit pentru a înregistra albumul Abbey Road. Oficial, Beatles s-a destrămat în 1970, şi orice speranţă a unei reuniuni a fost zdrobită când Lennon a fost asasinat de către Mark David Chapman în 1980. Totuşi, o reuniune virtuală a avut loc în 1995, odată cu lansarea a doua înregistrari ale lui Lennon, la care şi-au adus contribuţia şi ceilalţi 3 membri Beatles. Au rezultat piesele "Free as a bird" şi "Real love". Au mai fost lansate, de asemenea, 3 albume ce conţineau material nelansat anterior, precum şi un documentar, proiect cunoscut sub numele The Beatles Anthology.

Discografie

• Please Please Me, 22 martie, 1963
• With the Beatles, 22 noiembrie, 1963
• A Hard Day's Night, 10 iulie, 1964
• Beatles for Sale, 4 decembrie, 1964
• Help!, 6 august, 1965
• Rubber Soul, 3 decembrie, 1965
• Revolver, 5 august, 1966
• Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band, 1 iunie, 1967
• Magical Mystery Tour, 8 decembrie, 1967
• The Beatles, 22 noiembrie, 1968
• Yellow Submarine, 13 ianuarie, 1969
• Abbey Road, 26 septembrie, 1969
• Let It Be, 8 mai, 1970
• All you need is love

Componenţă

• John Lennon – chitară ritmică, voce
• Paul McCartney – bas, voce
• George Harrison – chitară solo, voce
• Ringo Starr – baterie, voce

Foşti Membri

• Pete Best – baterie
• Stuart Sutcliffe – bas

Madonna

Informatii generale

Nume naştere: Madonna Louise Veronica Ciccone
Data şi locul naşterii: 16 august 1958 (50 de ani)
Bay City, Michigan, Statele Unite ale Americii
Gen muzical: Pop, Pop-Rock, Muzică electronică, Dance, R&B, disco
Ocupaţie: muziciană, compozitoare, actriţă, producătoare, designer, dansatoare
Ani de activitate: 1982 – prezent
Case de discuri: Warner Bros. (1982-2008), Live Nation (2008-prezent)
Website: madonna.com

Madonna Louise Veronica Ciccone-Ritchie (n. pe 16 august 1958), supranumită « Regina muzicii pop » este o cântăreaţă, actriţă şi compozitoare de muzică americană pop, câştigătoare a mai multor premii Grammy, actriţă laureată a Globului de Aur şi autoare a mai multor cărţi. Născută în Bay City, Michigan şi crescută în Rochester Hills, Michigan, Madonna s-a mutat în New York City pentru a deveni dansatoare. Şi-a lansat albumul de debut în 1983, de pe care trei melodii au ajuns în top 20 în Statele Unite. După o interpretare memorabilă la prima ediţie a MTV VMA din 1984 a piesei „Like a Virgin”,obţine primul hit în Statele Unite şi Australia. Albumul care poartă numele piesei a ajuns de asemenea pe locul 1 în Billboard 200. Anul următor joacă în Căutând-o pe Susan pentru care primeşte recenzii pozitive. În 1986 lansează True Blue care produce multiple hituri 1 în toată lumea, şi este nominalizată la premiile Grammy pentru cântecul „Crazy for You” de pe coloana sonoră a filmului Vision Quest. În 1987 joacă în Who's That Girl care este primit rece de către critică şi public, cu toate că soundtrack-ul se dovedeşte a fi un succes în topuri, melodia „Who's That Girl” devenind un hit internaţional, iar turneul cu acelaşi nume a fost o perioadă turneul cu cele mai mari încasari ale tuturor timpurilor. După divorţul de Sean Penn din 1988, cu care se căsătorise în 1985, se întoarce cu unul din cele mai apreciate albume ale ei, Like a Prayer, primul videoclip de pe acesta stârnind puternice controverse.

În 1990 joacă în Dick Tracy, de pe coloana sonoră a acestuia lansând hitul internaţional „Vogue”, iar melodia „Sooner or Later” primeşte premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original”. Mai târziu în acelaşi an porneşte în turneul de succes, Blond Ambition, care primeşte titlul de cel mai bun turneu al acelui an din partea „Rolling Stone”. În 1991, prima ei compilaţie de hituri, The Immaculate Collection este lansată, primul single „Justify My Love” fiind interzis pe MTV datorită conţinutului sexual. În anul urmator îşi continuă cariera de actriţă în A League of Their Own, tema muzicală a filmului, „This Used To Be My Playground”, ajungând al zecelea #1 al Madonnei în topul Billboard Hot 100. Începand cu 1992, Madonna a explorat şi mai mult sexualitatea umană, lansând o carte intitulată SEX, un videoclip erotic de pe albumul Erotica, un turneu - The Girlie Show Tour şi joacă în două thrillere erotice, toate acestea stârnind controverse, critici şi scăderi în vânzări. De pe albumul Bedtime Stories (1994) se evidenţiază melodia „Take a Bow”, care a devenit a 11-ea melodie a cântăreţei care ajunge pe locul 1 în Billboard Hot 100, cu toate că a ratat top 10 în Marea Britanie. Videoclipul a câştigat premiul MTV VMA pentru „Cel mai bun videoclip al unei artiste” din 1995. În 1996 Madonna este distribuită în cel mai de succes film al ei, Evita pentru care primeşte Globul de Aur pentru „Cea mai bună actriţă” şi premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original”. În timpul filmărilor, aceasta rămâne însărcinată cu antrenorul ei personal, Carlos Leon, de care se desparte la scurt timp. Albumul din 1998 primeşte recenzii calde de la critici, primind trei premii Grammy şi şase MTV Video Music Awards, „Frozen” şi „Ray of Light” devenind hituri de top 5 în toată lumea.

În 2000, Madonna ajunge din nou în vârful topului Billboard, cu albumul Music şi singleul cu acelaşi nume. După căsătoria cu Guy Ritchie din acelaşi an, rămâne din nou gravidă, dând naştere de această dată unui baiat. În 2001, se întoarce pe scenă cu turneul Drowned World Tour, unul din cele mai de succes turnee ale anului. În 2002 primeşte Zmeura de Aur pentru rolul din Naufragiaţi şi lansează „Die Another Day” pentru care e nominalizată la premiile Grammy dar şi la Zmeura de Aur. Videoclipul este al doilea cel mai scump videoclip produs vreodată. În 2003, cântăreaţa şochează prin violenţa şi mesajul anti-război din videoclipul „American Life” de pe albumul cu acelaşi nume. American Life a devenit cel mai slab vândut album din cariera cântăreţei, şi este singurul care nu a conţinut o melodie de top 10 în Statele Unite. Confessions on a Dance Floor (2005) a readus-o în atenţia publicului, primul single „Hung Up” ajungând pe locul 1 într-un record de 45 de ţări, iar albumul a câştigat un premiu Grammy. Turneul care a promovat albumul a devenit cel mai de succes turneu al unei artiste. Pe 10 martie 2008 a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame. În mai 2008 se intoarce cu Hard Candy, care a fost criticat ca fiind o încercare disperată a Madonnei de a se menţine în vârf. În timpul turneului de promovare a acestuia, s-a facut publică vestea că artista va divorţa de Guy Ritchie.

Biografie

Madonna şi-a petrecut întreaga copilărie în Pontiac, suburbie a oraşului Detroit. Tatăl ei se numea Silvio Ciccone şi era un inginer de origine italiano-americană. Mama, Madonna Fortin, avea să moară bolnavă de cancer la sân în decembrie 1963, când fetiţa ei avea cinci ani. Tatăl s-a recăsătorit cu Joan Gostafson, angajata familiei.

Împotriva voinţei tatălui ei, Madonna începe să ia lecţii de dans la vârsta de 14 ani, avându-l ca profesor pe Chrystopher Flynn. A frecventat cursurile şcolii Rochester Adams High School, unde s-a remarcat prin rezultatele şcolare şi ca membră a echipei de majorete. Şi-a încheiat studiile preuniversitare în 1976, iar în 1978 a intrat la Facultatea de Dans din Michigan. În anul următor, cu doar 35 de dolari în buzunar, Madonna se mută în New York, având în vedere începerea unei cariere de dansatoare. Vorbind despre mutarea în New York, Madonna a declarat că „A fost prima dată când am mers cu avionul, prima dată când am mers cu taxiul. Am venit aici cu 35 $. A fost cel mai curajos lucru care l-am făcut vreodată”.

Debutul şi «Like a Virgin» (1982 - 1985)

În 1982, Madonna întemeiează formaţia muzicală Breakfast Club, în cadrul căreia a fost bateristă şi cântăreaţă. După ce pleacă din formaţie, Madonna porneşte un nou astfel de proiect, numit Emmy. În acelaşi an, o înregistrare demonstrativă a Madonnei ajunge la un producător al casei de discuri Sire Records, iar după puţin timp apare piesa „Everybody”, primul disc single al cântăreţei. Deşi piesa nu a intrat în Billboard Hot 100, a atins poziţia 7 în Bubbling Under, clasament care ţine evidenţa cântecelor apropiate de intrarea în Hot 100, şi pe locul 3 în Billboard Dance Music/Club Play. La scurt timp, sunt lansate piesele „Burning Up” şi „Holiday” (cel din urmă este primul ei single care intră în topul Billboard Hot 100). În anul următor apare pe piaţă albumul de debut, Madonna, care primeşte recenzii pozitive, de pe care cântăreaţa mai lansează două piese: „Borderline” şi „Lucky Star”. Ambele piese intră in top 10, iar albumul ajunge pe locul 8 în topul albumelor din S.U.A. Maniera de a se îmbrăca a Madonnei, de a poza şi de a interpreta în videoclipuri şi concerte a influenţat vizibil tinerele anilor '80. Definit de bluze din dantelă, fuste purtate peste pantaloni, bijuterii cu teme creştine (cruci) şi părul vopsit, acest stil distinct a avut un larg răsunet în moda acelor ani (apărând termenul de „Madonna wannabe”) şi chiar de mai târziu.

Cel de-al doilea album, Like a Virgin, e lansat în 1984 şi devine primul ei album #1 în S.U.A., iar piesa eponimă va fi interpretată de Madonna la MTV Video Music Awards, unde cântăreaţa iese dintr-un tort îmbrăcată într-o rochie de mireasă, stârnind controverse datorită coregrafiei provocatoare. Cântecul a rămas timp de şase săptămâni în Billboard Hot 100 pe locul 1, devenind primul ei hit în clasamentul american. În 1985, îşi câştigă faima mondială cu hit-urile „Material Girl” (U.S. #2, U.K. #3), „Dress You Up” (U.S., U.K. #5) şi „ Angel” (U.S., U.K. #5). În 1985, Madonna contribuie cu un rol episodic în filmul Vision Quest interpretând rolul unei cântăreţe de bar. De pe coloana sonoră a filmului sunt lansate două piese: „Crazy for You” (U.S. #1, UK #2) şi „Gambler” (U.K. #4). Like a Virgin a fost numit de către National Association of Recording Merchandisers şi Rock and Roll Hall of Fame ca fiind unul din cele 200 albume decisive ale tuturor timpurilor.

În iulie se lansează filmul Căutând-o pe Susan, cu Madonna în rolul principal. Pentru a promova filmul, cântăreaţa a compus o nouă piesă, „Into the Groove”, care a ajuns unul primul #1 al cântăreţei în Marea Britanie, fiind inclusă în varianta europeană a albumului Like a Virgin.

În acelaşi an cântăreaţa se căsătoreşte cu actorul Sean Penn pe care-l cunoscuse pe platourile de filmare ale videoclipului „Material Girl” şi pleacă într-un turneu nord-american, The Virgin Tour. Deşi criticile primite au fost nefavorabile, toate cele 17.162 de bilete pentru cele trei spectacole de la Radio City Music Hall din New York s-au vândut într-un timp record de 34 de minute. The Beastie Boys au cântat în deschiderea spectacolelor. În luna iulie a aceluiaşi an, revistele Penthouse şi Playboy au publicat un număr de poze alb-negru nud, făcute de Madonna la sfârşitul anilor '70. Cu toate că a luat măsuri în instanţă, cântăreaţa nu a putut opri publicarea acestora, devenind sfidătoare şi provocatoare. La concertul de caritate Live Aid, care avusese loc chiar în timpul apogeului scandalului, Madonna a făcut o referire critică la întâmplare spunând că nu-şi dă jos geaca în ciuda căldurii deoarece „s-ar putea să-mi facă rău peste zece ani”.

Evoluţia muzicală (1986 - 1991)

În 1986 se lansează discul True Blue, care va deveni cel mai bine vândut album al Madonnei din toate timpurile – 19 milioane de exemplare vândute. Când a fost lansat, a debutat pe prima poziţie în 28 de ţări, fapt catalogat de Cartea Recordurilor ca fiind „fără precedent”. Toate piesele extrase pe single de pe album au ajuns în top 5, atât în Marea Britanie, cât şi în Statele Unite. Până în prezent, rămâne singurul ei album care a produs mai multe hit-uri #1 atât în S.U.A. („Papa Don't Preach”, „Open Your Heart”, „Live to Tell”) cât şi în Marea Britanie („Papa Don't Preach”, „True Blue”, „La Isla Bonita”). Piesa „Papa Don't Preach” a fost subiectul unei controverse pricinuite de mesajul său: o adolescentă îi spune tatălui ei că va naşte un copil din flori. A patra piesă de pe album, „Live to Tell”, a fost înregistrată ca temă muzicală a filmului At Close Range (din a cărui distribuţie face parte soţul de atunci al Madonnei, Sean Penn) şi a fost lansat ca single înainte de publicarea albumului. Aceasta este prima melodie produsă de cântăreaţă.

În 1987 apare al cincilea film cu Madonna, totodată al treilea în care joacă un rol important: Who's That Girl. Reacţiile negative ale criticii amintesc de eşecul filmului anterior, Shangai Surprise. Who's That Girl se dovedeşte a fi şi o nereuşită la public; totuşi, coloana sonoră a filmului produce două hit-uri de top 3 în S.U.A. („Who's That Girl” – #1 şi „Causing a Commotion” – #2), iar un al treilea single, „The Look of Love”, a fost lansat doar în Europa. Deşi coloana sonoră a filmului conţine numai patru melodii ale cântăreţei şi cinci ale altor muzicieni, discul apărut este considerat ca fiind un album al Madonnei. Cele trei melodii promovate au fost interpretate în turneul Who's That Girl Tour. Piesa „Causing a Commotion” a fost interpretată şi în turneul Blond Ambition Tour. De atunci, Madonna nu a mai cântat niciodată în faţa publicului aceste melodii.

Primul turneu mondial al Madonnei, Who's That Girl Tour, a avut cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor, la acel moment. Au fost interpretate melodii de pe toate albumele produse anterior. Papa Ioan Paul al II-lea i-a somat pe italieni să nu asiste la concertele Madonna din ţara lor.

În 1988, cântăreaţa divorţează de Sean Penn; renunţă pentru un an de zile la cariera muzicală, lansând doar un album cu piese remixate, You Can Dance. Discul cuprinde: „Everybody”, „Holiday”, „Where's the Party”, „Over and Over” şi „Into the Groove”. Apare, însă, şi o piesă nelansată anterior, „Spotlight” (respinsă pe albumul True Blue), lansată doar în Japonia. Piesa nu a avut parte de o promovare internaţională deoarece producătorii s-au temut să nu „rupă” şirul de hit-uri top 5 obţinute de cântăreaţă. Albumul s-a vândut într-un milion de exemplare în S.U.A. şi 5 milioane în toată lumea. În acelaşi an, a apărut pe Broadway în piesa Speed The Plow scrisă de David Mamet.

Un an mai târziu, în 1989, se lansează discul Like a Prayer, foarte apreciat de critici, care se arătaseră până atunci rezervaţi în privinţa cântăreţei. Piesele de pe noul disc au fost scrise şi produse în colaborare cu Patrick Leonard şi Stephen Bray. Albumul a ajuns pe primul loc în clasamentul albumelor din America. Videoclipul cu acelaşi nume a provocat polemici aprinse: cântăreaţa apare având o relaţie amoroasă cu un sfânt de culoare şi sunt incediate mai multe cruci. De pe album au fost promovate şase piese: „Like a Prayer” (US,UK #1), „Express Yourself” (U.S. #2, U.K. #5) cu un puternic mesaj feminist, „Cherish” (U.S. #2, U.K. #3) care a fost lansat în august 1989, şi a devenit al 21-lea single consecutiv al cântăreţei care atingea top 10 în Marea Britanie. „Oh Father” (U.S. #20, Australia #59) a devenit primul single al artistei care a ratat top 5 în Statele Unite din 1984 până atunci, stagnând pe locul #20. Melodia a fost un eşec şi în alte părţi ale lumii: în Australia a devenit cea mai joasă poziţie ocupată de un single al cântăreţei până în prezent şi nu a intrat în topul Africii de Sud; melodia nu a fost lansată în Marea Britanie până în 1995, când a însoţit promovarea albumului Something to Remember. „Dear Jessie” a fost lansat doar în anumite regiuni din Asia şi Europa; a devenit a doua melodie a Madonnei care a ratat top 40 în Australia. „Keep It Together” a fost ultimul single de pe album, lansat doar în America de Nord (U.S. #8, Canada #22), Japonia (#5) şi Australia (#1).

Tot în 1989, Madonna încheie un contract cu PepsiCo, devenind imaginea companiei. Reclama conţinea imagini cu Madonna dansând, precum şi imagini din copilăria ei, pe fundalul noii ei piese, „Like a Prayer”. Când videoclipul piesei a fost lansat, criticile s-au îndreptat şi asupra spotului publicitar, cu toate că reclama nu conţinea nimic controversat. Spotul a fost retras de către companie, însa Madonna şi-a păstrat cele cinci milioane de dolari câştigate, din moment ce ea şi-a respecat partea de contract.

În 1990, Madonna se întoarce în lumea filmului cu pelicula Dick Tracy, în rolul Breathless Mahoney, alături de Warren Beatty, Al Pacino, Dustin Hoffman şi Dick Van Dyke. Pe platourile de filmare, cântăreaţa începe o relaţie amoroasă cu Beatty. Coloana sonoră a filmului a apărut pe discul I'm Breathless: Music from and Inspired by the Film Dick Tracy, unde a fost inclusă şi piesa dance „Vogue” (videoclipul ei este în alb-negru), devenită unul din cele mai mari hit-uri ale cântăreţei, precum şi al muzicii pop în general, atingând prima poziţie în mai multe ţări, între care Statele Unite, Canada, Japonia şi Marea Britanie. Albumul mai conţine şi piesa câştigătoare a unui premiu Oscar, „Sooner or Later”, recompensată la secţiunea „Cel mai bun cântec original”. Al doilea single, „Hanky Panky”, a atins #10 în Statele Unite şi #2 în Marea Britanie. De pe album trebuia promovată şi piesa „Now I'm Following You” (cu Warren Beatty), însă planurile au fost anulate în favoarea discului single „Justify My Love”, de pe albumul The Immaculate Collection. Cântăreaţa a interpretat piesa „Vogue” la decernarea premiilor MTV din 1990. Videoclipul îi infătişează pe Madonna şi pe dansatorii ei îmbrăcaţi ca nobilii francezi ai secolului al XVIII-lea, cântăreaţa amintind de înfăţişarea Mariei Antoinette. Din aprilie până în august 1990, Madonna a susţinut un turneu mondial, Blond Ambition Tour. Acesta a cuprins America de Nord, Europa şi Japonia. Cântăreaţa a lansat încă o controversă, simulând masturbarea în timpul piesei „Like a Virgin”, lucru care aproape a dus la arestarea ei în Canada. Acesta a fost turneul unde au fost prezentate pentru prima oară scandaloasele sutiene conice create de Jean-Paul Gaultier şi tot aici cântăreaţa a sugerat că se masturbează în timpul piesei „Like a Virgin”. Turneul a fost declarat cel mai bun turneu al anului 1990 de revista Rolling Stone.

La sfârşitul anului, Madonna şi-a lansat primul disc de colecţie, The Immaculate Collection, parodiere a sintagmei The Immaculate Conception (ro. „Concepţia imaculată”, doctrină catolică privitoare la Fecioara Maria). Albumul conţine 17 piese, dintre care 15 deja binecunoscute („Borderline”, „Lucky Star”, „Like a Virgin”, „Into the Groove”, „Live to Tell”, „Papa Don't Preach”, „Express Yourself” ş.a.), şi două noi – „Justify My Love” (scrisă şi produsă în colaborare cu Lenny Kravitz) şi „Rescue Me”. Cu toate că Madonna refuzase iniţial să lanseze „Rescue Me”, piesa a pornit în clasamentele americane de pe cea mai înaltă poziţie până atunci atinsă de o cântăreaţă (#15), atingând poziţia maximă pe locul #9. Videoclipul „Justify My Love” a fost interzis de postul de televiziune MTV din cauza conţinutului său erotic. Casa de discuri a decis să îl lanseze în format VHS. S-a vândut în peste 400.000 de exemplare, devenind una din cele mai vândute variante video ale unui disc single din toate timpurile.

În 1991, la Festivalul de Film de la Cannes a fost prezentat documentarul În pat cu Madonna (lansat în America de Nord sub numele Adevăr sau provocare), în care apăreau cele mai bune momente ale turneului mondial Blond Ambition Tour, şi filmări din culise. Documentarul a primit recenzii pozitive din partea criticii. La ora actuală, este al cincilea cel mai bine vândut documentar al tuturor timpurilor, cu încasări de aproximativ 29 de milioane de dolari. În anul următor, Madonna joacă în pelicula A League of Their Own alături de Geena Davis, Tom Hanks, Jon Lovitz, Lori Petty şi Rosie O'Donnell. Criticii au considerat jocul actoricesc al Madonnei convingător, însă s-a spus că faptul datorează mult asemănărilor între personalitatea actriţei şi rolul jucat. Filmul a avut încasări de 107 milioane numai în Statele Unite. „This Used To Be My Playground” a fost tema muzicală a filmului, ajungând al zecelea #1 al Madonnei în topul Billboard Hot 100.

«Sex» şi «Evita» (1993 - 1997)

La 21 octombrie 1992 Madonna lansează cartea Sex, o lucrare cu fotografii de Steve Meisel. În carte, celebrităţi ca Isabella Rossellini, Naomi Campbell şi rapperul Vanilla Ice apăreau împreună cu Madonna, în situaţii care înfăţişau fantezii erotice ale cântăreţei (unele dintre ele cu caracter sadomasochist şi lesbian). În acelaşi an este lansat noul său disc, Erotica, din care au fost extrase pe single noi succese precum „Erotica” (însoţit de un clip erotic care a stârnit controverse), „Deeper and Deeper”, şi „Rain” (piesă cu efecte vizuale deosebite). Melodia Erotica a devenit melodia cu cel mai mare debut în Billboard Hot 100 Airplay, debutând pe locul 2. Albumul conţine trei melodii referitoare la sex - „Erotica”, „Where Life Begins” şi „Did You Do It?”, şi a ajuns pe locul 2 în topul albumelor din Statele Unite.

De pe album a mai fost promovată şi melodia „Bad Girl”, care însă nu a avut succesul pieselor anterioare, ajungând numai până pe locul 36, devenind primul single al Madonnei din 1984 când „Burning up” a ratat top 100, care nu a intrat în top 20 în Billboard Hot 100, rupând un şir de hit-uri top 20 care durase nouă ani. În Europa au mai fost lansate două piese: „Fever” (cover al piesei de Eddie Cooley şi Otis Blackwell) şi „Bye Bye Baby”. Pentru a promova albumul, cântăreaţa a pornit într-un nou turneu, The Girlie Show. Turneul a iscat controverse datorită dansatoarelor topless, şi al momentului în care, în timpul unui spectacol în Puerto Rico, artista şi-a băgat steagul statului între picioare. Tot în 1993, Madonna, joacă alături de Willem Dafoe în filmul erotic Body of Evidence. Filmul a fost primit rece de către critici, primind 6 nominalizări la premiile Zmeura de Aur; artista a primit premiul pentru „Cea mai slabă prestaţie pentru o actriţă în rolul principal”.

După multe controverse, Madonna aduce publicului un nou album, Bedtime Stories, unul mai liniştit şi totodată romantic, cu scopul de a contrabalansa discul anterior. Acesta a avut influenţe de R&B, şi a ajuns pe locul #3 în Billboard 200, #2 în Marea Britanie şi Franţa. De pe albumul apărut în 1994 sunt extrase piesele de succes „Secret” şi „Take a Bow”. Ambele piese au intrat în top 3 în Statele Unite, „Take a Bow” ajungâng să fie #1 pentru şapte săptămâni, devenind cel mai mare hit al artistei în top, însă a devenit unul din puţinele cântece ale acesteia care ratează top 10 în Marea Britanie. „Bedtime Story”, compus parţial de Bjork a fost al treilea single, şi a beneficiat de un clip exprimental, inspirat de picturile unor artiste precum Frida Kahlo şi Remedios Varo. Piesa a ajuns numai pe locul 42 în Statele Unite, devenind prima melodie a Madonnei care ratează top 40, din 1984 până atunci.

„Human Nature” a fost menită să „închidă gura” criticilor care i-au condamnat albumul Erotica, cartea Sex şi filmul Body of Evidence, prin versuri ca „Ops, nu ştiam că nu pot vorbi despre sex, nu-mi pare rău, e natura fiinţei umane”. Videoclipul piesei a primit două nominalizări la premiile MTV VMA pentru „Cel mai bun videoclip dance” şi „Cea mai bună coreografie”. În 1995 apare Something to Remember, care cuprinde cele mai faimoase balade ale Madonnei şi piese noi precum „I Want You”, cover după Marvin Gaye, „You'll See” şi „One More Chance”. „I Want You” a fost iniţial primul single, filmându-se şi un videoclip pentru acesta, însă datorită reacţiei reci venintă din partea posturilor radio şi a televiziunilor, acesta a fost anulat ca single, iar „You'll See” a fost lansat la numai două săptămâni de la debutul acestuia. Albumul a fost vândut în aproximativ 8 milioane de copii în toată lumea.

După puţin timp, Madonna joacă în filmul care i-a marcat cariera, Evita, unde o interpretează pe prima doamnă argentiniană, Eva Perón. Madonna a câştigat Globul de Aur pentru interpretarea sa şi premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original, „You Must Love Me”, una dintre piesele de pe coloana sonoră a filmului. Printre actriţele despre care se zvonea că vor obţine rolul sau care dăduseră audiţii se numără Meryl Streep, Barbara Streisand, Glenn Close, Olivia Newton-John şi Michelle Pfeiffer. De pe albumul care a însoţit filmul, Madonna a lansat trei melodii, „You Must Love Me” (SUA #18, UK #10), „Don't Cry for Me Argentina” (SUA #8), UK #3) şi „Another Suitcase in Another Hall” (U.K. #7). Piesa „Don't Cry for Me Argentina” a fost inclusă şi pe al doilea album greatest hits al artistei, GHV2.

Revenirea în atenţia publicului (1998 - 2002)

În 1998, după trei ani în care nu a lansat niciun album de studio nou, Madonna se întoarce cu un stil nou, cu influenţe de muzică electronică şi cu o estetică mistică, influenţată de religiile orientale (hinduism, budism) şi de credinţa Cabala. Albumul a inclus teme ca spiritualitatea, faima şi viaţa de mamă. Ray of Light a fost albumul cel mai bine primit de critică după Like a Prayer. Cu acest album, Madonna câştigă diferite premii, printre care şi 3 premii Grammy. Aici ies în evidenţă piesele de mare succes „Frozen” şi „Ray of Light”, ambele hit-uri top 5 în jurul lumii, inclusiv Australia, Canada, SUA şi Marea Britanie. Piesa „Ray of Light” a primit nouă nominalizări MTV VMA, câştigând cinci dintre acestea, inclusiv „Videoclipul anului”. De pe album au mai fost promovate piesele „The Power of Good-Bye” şi „Nothing Really Matters”. Datorită proastei strategii de promovare, ultima melodie a ajuns numai până pe locul #93 în Statele Unite, devenind cea mai joasă poziţie a artistei în topul Billboard.

În 1999 Madonna mai lansează un succes, „Beautiful Stranger”, atingând #19 în Statele Unite, chiar fără să fie lansat, şi top 5 în jurul lumii(#1 în Canada, #2 în Marea Britanie, #4 Spania şi #5 Australia).

În 2000 Madonna joacă într-un nou film, The Next Best Thing, primul ei film de la Evita (1996). Pe coloana sonoră include două melodii : balada „Time Stood Still” şi un cover după melodia clasică a lui Don McLean, „American Pie”. Tot în 2000 apare Music, din nou cu influenţe electronice, dar de data aceasta cu o estetică country. Music a rămas în topurile internaţionale mai multe săptămâni, devenind unul dintre marile succese din întreaga carieră a cântăreţei, debutând pe prima poziţie în Marea Britanie şi Statele Unite. Melodia „Music” este până în prezent ultimul No.1 in Billboard Hot 100 al Madonnei. Versiunea albumului Music lansată în afara Statele Unite conţine „American Pie” ca bonus track.

În 2001 Madonna pleacă în turneul mondial Drowned World Tour, primul ei turneu de la The Girlie Show Tour în 1993. Turneul a promovat ultimele două albume, Ray of Light şi Music. Turneul a fost lansat pe DVD în noiembrie 2001 pentru a coincide cu lansarea celui de-al doilea „greatest hits”, GHV2. Acesta conţine câteva din hit-urile artistei din 1993 până în 2001, printre care „Erotica”, „Deeper and Deeper”, „Secret”, „Don't Cry for Me Argentina”, „Frozen” şi „Music”, cu toate că unele au fost omise : „You'll See, „I'll Remember” sau „American Pie”. În 2002 a jucat în filmul Naufragiaţi, regizat de soţul ei, Guy Ritchie, iar spre sfârşitul anului a lansat hit-ul „Die Another Day” de pe coloana sonoră a noului film James Bond, Die Another Day. Melodia a fost nominalizată la Globurile de Aur pentru „Cel mai bun cântec original” şi la Zmeura de Aur pentru „Cel mai prost cântec original”.

Succes fluctuant (2003 - 2006)

În 2003, influenţată de climaticul antebelic dintre Statele Unite şi Irak, Madonna lansează American Life, un album cu un mesaj politic şi critic, care sprijinea filozofia anti-război. Al doilea videoclip de pe acest album, (primul fiind „Die Another Day”) „American Life”, este retras de la televiziune de către însăşi cântăreaţa, din respect pentru soldaţii aflaţi în război. În acel clip, ea aruncă o grenadă într-o sosie a lui George W. Bush, preşedinte al Statelor Unite, care o foloseşte ca brichetă pentru a-şi aprinde un trabuc. La câteva zile după retragerea videoclipului, este lansată o a doua versiune a acestuia, în care apar drapelurile ţărilor lumii, lucru care face din acest al doilea clip unul mai paşnic. American Life este unul dintre discurile care nu au făcut mare vâlvă în cariera Madonnei, dacă luăm în considerare indicii scăzuţi ai vânzărilor, fiind cel mai puţin vândut album al artistei. Mesajul cântăreţei a fost interpretat de mulţi americani ca fiind o lipsă de patriotism, multe din posturile de radio americane refuzând să-i mai difuzeze piesele. Ca urmare, următoarele ei single-uri („Hollywood” , „Nothing Fails” şi „Love Profusion”) nu au intrat în Billboard Hot 100, pentru prima dată în 20 de ani. Pe lângă această controversă, albumul a fost prost primit de criticii muzicali, fiind numit „obosit”, „copleşitor”, „fără profunzime şi nememorabil”.

În anul 2004 Madonna a plecat într-un turneu mondial, Re-Invention Tour, pentru a promova albumul American Life, în care a interpretat mari succese ale carierei sale pe lângă piesele de pe album. Turneul s-a încheiat la Lisabona în Portugalia, cu două spectacole la Pavilhão Atlântico (Pavilionul Atlantic), pe 13 şi 14 septembrie. Pe durata turneului a fost filmat un nou documentar I´m Going to Tell You a Secret, care prezintă detalii despre viaţa personală a Madonnei, fiind văzut ca o continuare pentru În pat cu Madonna. Documentarul a fost înscris la mai multe festivaluri de film din 2005, dar a fost respins. Acesta a sfârşit prin a fi difuzat la televiziune în toamna lui 2005. În ianuarie 2005, cântăreaţa interpretează un cover după piesa „Imagine” a lui John Lennon, la un concert de caritate, care strângea bani pentru victimile tsunamiului din Asia. Tot în 2005 artista a interpretat trei cântece la concertul Live 8.

În 2005, Madonna revine după eşecul cu American Life şi lansează albumul câştigător a unui premiu Grammy, Confessions on a Dance Floor, după critică, unul dintre cele mai bune albume ale sale. Apărut într-un stil dance cu influenţe retro, primul single, „Hung Up”, rivalizează marele succes din anii 70 al formaţiei Abba, „Gimme Gimme Gimme”, atingând primele locuri în topurile muzicale din 45 de ţări (inclusiv Romania) - un record absolut. Madonna a interpretat noul său single, „Hung Up” în premieră, la gala premiilor MTV Europa de la Lisabona. Discul a fost piratat pe internet la scurt timp după lansare, lucru care a înfuriat-o pe aceasta. În anul 2006, Madonna a lansat al doilea single de pe albumul Confessions on a Dance Floor, intitulat „Sorry”. Acesta a intrat în UK Official Charts direct pe locul 1, Madonna devenind astfel artista cu cele mai multe hit-uri #1 în Marea Britanie. În ciuda succesului limitat în Statele Unite, „Hung Up” şi „Sorry” au stabilit recorduri în clasamentele dance, fiind singurele piese care au ocupat prima poziţie în acelaşi timp în Billboard Club Play, Billboard Dance Singles Sales, Billboard Dance Radio Airplay, în timp ce Confessions on a Dance Floor era pe locul 1 în topul Billboard al albumelor electronice.

„Get Together”, al treilea single de pe acest album nu a avut un succes atât de mare comparativ cu anterioarele, atingând locul 10 în Marea Britanie şi 21 în Romania. Al patrulea şi ultimul clip de pe albumul Confessions on a Dance Floor a fost „Jump”, care a debutat în Marea Britanie direct pe locul 9, iar în Romania, a ajuns pe locul 6. Artista deţine recordul pentru cele mai multe #1 în topul dance din Statele Unite.

Un nou contract şi «Hard Candy» (2007 - prezent)

Pe 16 mai 2007 Madonna a lansat o melodie numai pentru download, numită „Hey You”, care a fost imnul concertelor Live Earth, fiind valabilă gratis o săptămână. Artista a interpretat „Hey You” alături de alte trei melodii la concertul de caritate din Londra. În octombrie 2007 cântăreaţa a anunţat că va părăsi casa de discuri Warner Bros., fiind artistul fondator al unei noi case de discuri, Live Nation. Contractul cu Warner Bros. va fi terminat odată cu albumul din 2008, Hard Candy şi o compilaţie, probabil în 2009. Ultimul album de studio sub contractul cu Warner Bros, se numeşte Hard Candy şi a fost lansat pe 29 aprilie 2008. Albumul conţine piese compuse de Madonna, Timbaland, Justin Timberlake & Pharrell.

Pe 13 decembrie Madonna a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, alături de alţi patru artişti.

Cântăreaţa şi-a făcut debutul ca regizor, regizând filmul Filth and Wisom şi a produs documentarul I Am Because We Are, care prezintă problemele şi dificultăţile zilnice ale oamenilor din Malawi.

Primul single de pe albumul Hard Candy a fost „4 Minutes” melodie pentru care Madonna a filmat un videoclip împreună cu Justin Timberlake şi Timbaland. Melodia a devenit încă un hit de top 5 pentru artistă în Marea Britanie, debutând pe locul #7 datorită downladărilor, ajungând trei săptămâni mai târziu pe prima poziţie. „4 Minutes” a devenit al 60-lea hit de top 10 al acesteia, mai mult decât oricare altă cântăreaţă. De asemenea melodia a ajuns pe locul #3 în Billboard Hot 100, ocupând această poziţie timp de două săptămâni; aceasta este melodia cu cea mai mare poziţie în acelaşi top, din 2000 până acum a artistei, fiind primul ei hit de top10 din 2005, când „Hung Up” a ajuns pe locul 7. Odată cu clasarea melodiei în top10, Madonna a devenit artistul cu cele mai multe melodii în top10, record deţinut înainte, timp de 37 de ani, de Elvis Presley. În Romania, melodia a debutat pe locul #95, ajungând pe locul 1 la scurt timp. Al doilea single de pe album a fost „Give It 2 Me”, care a devenit un succes de top 10 în majoritatea ţărilor în care a intrat. În Japonia, „Miles Away” a fost al doilea single de pe album, şi al treilea internaţional. Acesta a fost un eşec, debutând pe locul 39 în Marea Britanie, însă apoi a coborât din top, devenind primul cântec al Madonnei care ratează top 20, iar în Billboard Hot 100 şi în topul australian nu a avut nicio apariţie.

La sfârşitul lunii august, Madonna a plecat în al şaptelea turneu mondial al său, intitulat Sticky & Sweet Tour. Turneul a vizitat Europa, America de Nord şi America de Sud, şi a devenit potrivit Live Nation cel mai de succes turneu al unui artist solo, cu peste 280 de milioane de dolari încasaţi din doar 58 de reprezentaţii, reuşind să stabilească recorduri de audienţă pe Stadionul Wembley, în peninsula Iberică, în Muntenegru, Elveţia, dar şi pe Madison Square Garden. Acesta a stârnit controverse puternice datorită faptului că în timpul interludiului video „Get Stupid”, imaginea candidatului la preşedenţia Statelor Unite John McCain, a fost folosită alături de cea a lui Hitler şi Mugabe, iar cea a contra-candidatului său, Barack Obama alături de cea a Maicii Tereza, Gandhi şi John Lennon. Pe 19 februarie 2009 pe site-ul oficial al Madonnei s-a anunţat că aceasta va veni în România pe 26 august, concertul făcând parte din a doua parte a turneului Sticky & Sweet.

Life with My Sister Madonna, o controversată carte de fratele Madonnei, Christopher Ciccone, a fost lansată pe 14 iulie 2008. Cartea a debutat pe locul 2 în topul best-sellerelor publicat de New York Times. Cartea nu a avut permisiunea cântăreţei şi a dus la o distanţare între cei doi fraţi, publicistul Madonnei, Liz Rosenberg spunând despre o posibilă: „cartea fiind aproape de publicare, mă îndoiesc că asta se va mai întâmpla vreodată.”

Influenţe

Madonna a enumerat originile ei catolice şi italieneşti ca fiind influenţe majore în carieră dar şi în viaţă. De asemenea, a amintit şi moartea prematură a mamei ei, lucru care a lăsat un gol în sufletul acesteia. Cu diferite ocazii, Madonna a amintit de aceste subiecte în versurile melodiilor sau în timpul concertelor.

Originea catolică a cântăreţei şi relaţia cu părinţii au fost reflectate în albumul din 1989, Like a Prayer, care include melodii despre părinţii ei şi educaţia catolică. Videoclipul melodiei care dă nume albumului conţine simboluri catolice, cum ar fi stigmata. Crucifixul a fost folosit şi în timpul turneului Confessions, iscând o nouă controversă. „Promise to Try” povesteşte despre tristeţea pierderii mamei, în timp ce „Oh Father” se referă la un tată strict care seamănă frică în copii săi. În The Virgin Tour, a purtat un rosariu la gât, iar în clipul pentru melodia „La Isla Bonita” Madonna se roagă având un rozariu în mână.

Moştenirea italenească a Madonnei a ocupat deasemenea un loc important. Clipul pentru „Like a Virgin” a fost filmat în Veneţia, Italia. În videoclipul „Open Your Heart”, şeful acesteia strigă la ea în italiană, iar în videoclipul „Papa Don't Preach” Madonna poartă un tricou cu sloganul „Italians Do It Better” (Italienii o fac mai bine). Lansarea video a turneul „Who's That Girl Tour”, intitulat Ciao, Italia! - Live din Italia a fost filmat în mare parte în Torino. În timpul interpretării melodiei „Papa Don't Preach”, pe fundal a apărut o imagine a papei.

În 1985, Madonna a zis despre melodia „These Boots Are Made for Walkin'” de Nancy Sinatra, că este prima melodie care i-a lăsat o impresie puternică, şi că fusese încântată de atitudinea ei. Ca tânără, a încercat să-şi diversifice gusturile în literatură, artă şi muzică, devenind astfel interesată de muzica clasică. Stilul ei preferat era cel baroc, şi i-a plăcut în special Chopin datorită „laturii sale feminine”. În 1999, într-un inverviu cu Larry King, Madonna a spus despre Karen Carpenter, Debbie Harry şi Chrissie Hynde că sunt cele care „au pavat” drumul pentru ea.

În timpul copilăriei, Madonna a devenit fascinată de filme şi staruri: „Le iubeam pe Carole Lombard, Judy Holliday şi Marilyn Monroe. Erau incredibil de amuzante...şi mă regăseam în ele...cu inocenţa mea.” Videoclipul pentru melodia „Material Girl” a recreat momentul muzical a lui Marilyn Monroe, „Diamonds Are A Girl's Best Friends”, din filmul Gentlemen Prefer Blondes, iar când s-a pregătit pentru filmul Who's That Girl, a studiat multe comedii din anii '30, în special cele cu Lombard. Clipul „Express Yourself” înfăţişa o femeie fatală şi una androgină, fiind comparată cu Marlene Dietrich. Videoclipul pentru melodia „Vogue” a recreat stilul glamour al fotografilor de la Hollywood, în special Horst P. Horst, şi imita atitudinea unor dive precum Marlene Dietrich, Carole Lombard şi Rita Hayworth, în timp ce versurile melodiei includeau numele multor staruri de film, care o inspiraseră. Pe lângă aceştia, a fost menţionată şi Bette Davis, descrisă de Madonna ca fiind un idol pentru ea, alături de Louise Brooks şi Dita Parlo. Dietrich a menţionat de multe ori cât de vulgară o consideră pe Madonna, atât ca persoană cât şi ca artistă. Madonna a fost inspirată de asemenea şi de picturile unor artişti precum: Frida Kahlo, Pablo Picasso, Salvador Dali şi Man Ray.

Videoclipul pentru piesa „Hollywood” a fost un omagiu adus fotografului Guy Bourdin, ceea ce a dus la un proces din partea fiului acestuia datorită faptului că munca tatălui său fusese folosită fără permisiune.

Viaţa particulară

Originea catolică nu a avut nicio influenţă asupra vieţii amoroase a artistei. Aceasta a avut mai multe relaţii de scurtă durată, căsătorindu-se de două ori. Are trei copii, dintre care doi născuţi în afara căsătoriei (la momentul naşterii lor) şi unul adoptat.

La sfârşitul anilor '70, începutul anilor '80, Madonna a fost iubita lui Dan Gilroy, cu care fondase trupa Breakfast Club. La începutul anilor 1980, Madonna a mai avut relaţii cu Stephen Bray (colaborator), Jean-Michel Basquiat (pictor), Mark Kamins (DJ) şi Jellybean Benitez (muzician).

În timpul filmărilor pentru videoclipul Material Girl, în 1985, Madonna a început o relaţie cu actorul Sean Penn, cu care s-a şi căsătorit în acelaşi an. Cei doi s-au despărţit în 1988, în Ajunul Anului Nou, şi au divorţat în septembrie 1989. Despre căsătoria cu Penn, Madonna a declarat pentru revista Tatler: „Eram complet obsedată de cariera mea şi nu eram gata să fiu generoasă sub orice formă”. Timp de câteva luni a avut o relaţie cu John Kennedy Jr.

Madonna a început o foarte mediatizată relaţie amoroasă cu actorul Warren Beatty, în timp ce lucrau la filmul Dick Tracy , în 1989. În ciuda zvonurilor care au circulat, despre presupusa lor logodnă în mai 1990, relaţia celor doi s-a terminat în vara aceluiaşi an. La sfârşitul anului 1990, în viaţa Madonnei îşi face apariţia un nou iubit: modelul şi actorul porno Tony Ward, care apăruse în clipurile Cherish (1989) şi Justify My Love (1990). Relaţia lor s-a terminat la începutul anului 1991.

Următorul ei iubit a fost rapperul Vanilla Ice, pe care l-a inclus mai târziu în cartea ei, Sex. Relaţia lor a durat opt luni. Către mijlocul anilor '90, cântăreaţa a fost implicată într-o relaţie şi cu baschetbalistul Dennis Rodman.

În septembrie 1994, în timp ce se plimba în Central Park, Madonna l-a întâlnit pe antrenorul de fitness Carlos Leon, care a devenit antrenorul ei personal şi noul său iubit. Din relaţia cu acesta, pe 14 octombrie 1996, Madonna a dat naştere primului ei copil, Lourdes Maria Ciccone, în Los Angeles, California. Cuplul s-a despărţit în 1997. A urmat o relaţie a Madonnei cu Andy Bird, care a durat 18 luni. În 2001 Andy Bird a vândut povestea relaţiei lor ziarelor de scandal.

În 1999 Sting i l-a prezentat Madonnei pe regizorul britanic Guy Ritchie. Între cei doi s-a înfiripat o relaţie, în urma căreia, pe 11 august 2000, s-a născut al doilea copil biologic al Madonnei, un băiat, Rocco John Ritchie. Pe 22 decembrie 2000, Madonna şi Guy Ritchie s-au căsătorit, în Scoţia. În 2006 au adoptat un băieţel orfan de mamă, originar din Malawi, David Banta. Pe 15 octombrie purtătorul de cuvânt al cântăreţei a declarat că Madonna şi Guy Ritchie plănuiesc să divorţeze.

Preferinţe politice

Madonna este contra preşedintelui Statelor Unite, George W. Bush. Artista l-a sprijinit pe democratul Wesley Clark la alegerile prezidenţiale din 2004, printr-o scrisoare adresată fanilor, în care spunea: „viitorul copiilor mei este în pericol”. În toamna anului 2006 Madonna şi-a exprimat susţinerea pentru Hillary Clinton la alegerile prezidenţile din 2008. În 2007, după ce a vizionat documentarul lui Al Gore despre încălzirea globală, a declarat că l-ar susţine pe acesta, dacă s-ar decide să candideze pentru alegerile din 2008.

Controverse

Prima apariţie şocantă a artistei într-un spectacol a avut loc la premiile MTV Video Music Awards din 1984, unde a interpretat melodia „Like a Virgin”. Madonna a apărut imbrăcată într-o rochie de mireasă, purtând o curea cu însemnul „Boy Toy”. Interpretarea acesteia a avut o coregrafie provocatoare, ea făcând câteva mişcări sexuale sugestive şi ridicându-şi rochia, până la punctul în care i s-a văzut jartiera. Cu toate că publicul a fost şocat, după această întamplare popularitatea cântăreţei a crescut şi mai mult.

În 1985, Madonna a atras din nou atenţia, de această dată fără să vrea. În luna iulie a acelui an, Playboy şi Penthouse au publicat un număr de poze alb-negru nud, făcute Madonnei la sfârşitul anilor '70. Artista a intentat un proces, pe care l-a pierdut. Madonna a făcut o aluzie la această întâmplare, pe scenă, în timpul concertului de caritate Live Aid, spunând că nu îşi dă geaca jos, în ciuda căldurii, pentru că „s-ar putea să-mi facă rău peste zece ani”.

În 1986, al doilea single de pe albumul True Blue, „Papa Don't Preach” a provocat controverse datorită temei: o tânără adolescentă care rămâne însărcinată şi decide să nu avorteze copilul. Cu toate că mulţi au susţinut-o pe artistă, alţii au criticat-o, considerând că interpreta promovează sarcinile adolescentine.

În 1989, Madonna lansează un nou album, Like a Prayer, care primeşte recenzii pozitive de la critici, însă videoclipul cu acelaşi nume provoacă polemici aprinse, datorită faptului că artista apare având o relaţie amoroasă cu un sfânt de culoare şi sunt incendiate mai multe cruci. Tot în 1989, cântăreaţa încheie un contract cu Pepsi, devenind imaginea companiei. Reclama conţinea imagini cu Madonna dansând, precum şi imagini care reprezentau copilăria ei, pe fundal auzindu-se noua ei piesa, „Like a Prayer”. Când videoclipul melodiei a fost lansat, criticile asupra acestuia s-au îndreptat şi către spotul publicitar, cu toate că reclama nu avea nimic controversat. Spotul a fost retras de către companie, însa Madonna şi-a păstrat cele 5 milioane de dolari, din moment ce îşi respectase partea sa de contract.

Cântăreaţa a continuat să aibă apariţii şocante pe scenă, de această dată în 1990, în timpul turneului Blond Ambition, când, în timpul interpretării melodiei „Like a Virgin”, a simulat masturbarea, lucru care aproape a dus la arestarea sa în timpul unui spectacol, în Canada.

Perioada 1991-1993 a fost o perioadă încărcată în cariera Madonnei, cu filme, videoclipuri şi versuri cu conţinut sexual explicit. Două videoclipuri din acei ani au atras atenţia datorită conţinutului sexual foarte explicit: „Justify My Love” şi „Erotica”. Videoclipul „Justify My Love” conţine scene de nuditate frontală parţială, şi de homosexualitate sau sadomasochism. Clipul a fost interzis pe mai multe canale de televiziune, inclusiv MTV. Videoclipul pentru „Erotica” a iscat şi el multe controverse, fiind difuzat de MTV numai de trei ori, după ora 12 noaptea. Clipul are două variante: cea standard, difuzată în Statele Unite şi a doua (lansată numai în Europa şi Australia) care conţine mai multă nuditate, inclusiv imagini cu artistă dezgolindu-şi sânii. Alt clip din această perioadă, care a atras atenţia, a fost cel pentru „Bad Girl”, datorită scenei în care Madonna era găsită ştrangulată. Artista s-a „cuminţit” în cele din urmă, însă în 2001/2002 a introdus imagini violente în clipurile „What It Feels Like for a Girl” şi „Die Another Day”.

În 2003 videoclipul „American Life” a atras atenţia datorită puternicului mesaj împotriva războiului din Irak. Tot în 2003, la sărbătorirea a 20 de ani de premii MTV VMA, artista a interpretat live un medley între melodiile „Hollywood” şi „Like a Virgin”, alături de Christina Aguilera şi Britney Spears, la mijlocul melodiei sărutându-le pe gură pe cele două.

După ce dăduse semne că se liniştise, în 2006 Madonna a agitat din nou spiritele, de această dată întorcându-se la controversele religioase; în turneului mondial Confessions, în timpul interpretării melodiei „Live to Tell” Madonna a fost „crucificată” pe o cruce gigantică. Biserica ortodoxă şi cea catolică au condamnat-o pentru blasfemie, şi au cerut ca spectacolele ei sa fie anulate în ţări precum Italia sau Rusia.

În 2008, turneul Sticky & Sweet a stârnit controverse puternice datorită faptului că în timpul interludiului video „Get Stupid”, imaginea candidatului la preşedenţia Statelor Unite John McCain, a fost folosită alături de cea a lui Hitler şi Mugabe, iar cea a contra-candidatului său, Barack Obama alături de cea a Maicii Tereza, Gandhi şi John Lennon. Un alt moment care a atras atenţia a fost când interpreta a dedicat melodia „Like a Virgin” papei Benedict al XVI-lea.

Turnee

• The Virgin Tour (1985) a fost primul turneu al artistei. Acesta a vizitat marile oraşe din Statele Unite şi Canada. În turneu au fost interpretate 13 melodii, de pe albumele Madonna şi Like a Virgin. Deşi criticii au fost ostili, toate cele 17.162 bilete pentru cele trei spectacole de la „Radio City Music Hall” din New York s-au vândut într-un record de 34 de minute. The Beastie Boys au cântat în deschiderea spectacolelor. Turneul a adunat 17.8 milioane de dolari.

• Who's That Girl Tour (1987) a fost primul ei turneu mondial. Acesta a inclus oraşe din Japonia, America de Nord şi Europa. La acea vreme, acesta stabilise două recorduri: turneul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, dar şi cea mai rapidă vânzare de bilete (144.000 bilete în 18 ore şi 9 minute).

• Blond Ambition Tour (1990) a fost al doilea turneu mondial al artistei. A fost unul controversat datorită juxtapunerii dintre catolicism şi sexualitate. Printre momentele memorabile din turneu se numără faimosul sutien cu conuri şi coreografia pentru melodia Like a Virgin. Acesta a fost numit de revista „Rolling Stone” cel mai bun turneu al anilor ’90.

• The Girlie Show (1993), al treilea turneu mondial al artistei, a vizitat pe lângă Europa, America de Nord şi Japonia, Australia, Israel, Turcia, şi America de Sud. Acest turneu a avut rolul de a promova controversatul album Erotica. În ciuda insuccesului albumului, turneul a fost un mare succes, strângand 60.3 milioande de dolari, şi primind o nominalizare la premiile Grammy pentru „Best Long Form Music Video”.

• Drowned World Tour (2001) a însemnat reîntoarcerea cântăreţei la turnee, după ce luase o pauză de opt ani. A fost unul din cele mai de succes turnee din acel an, cu toate că acesta a vizat numai oraşe din Statele Unite şi Europa. Melodiile incluse au fost cele de pe albumele Music, Ray of Light şi Bedtime Stories plus două melodii din anii ’80, „Holiday” şi „La Isla Bonita”.

• Re-Invention Tour (2004) a fost al cincilea turneu mondial şi al şaselea per total al Madonnei. Acesta a devenit turneul cu cele mai mari încasari din 2004. Dintre toate turneele cântăreţei, acesta este cel mai reprezentativ, fiind incluse în spectacol cel puţin un cântec de pe fiecare album.

• Confessions Tour (2006) a debutat pe 21 mai 2006 şi s-a încheiat pe 21 septembrie, în acelaşi an. Turneul a devenit cel mai bine vândut turneu al unei artiste, record deţinut înainte de Cher. Acesta a câştigat un premiu Grammy pentru „Best Long Form Music Video”.

• Sticky & Sweet Tour (2008) este al optulea turneu al cântăreţei. Acesta a vizitat Europa şi Americile. Turneul promovează albumul Hard Candy.

Videografie

Madonna a lucrat cu mulţi regizori de succes şi a produs videoclipuri care sunt considerate de unii ca fiind artistice. Videoclipurile ei conţin referiri la sarcinile adolescentine („Papa Don't Preach”), rasism („Like a Prayer”), religie („La Isla Bonita”), sex („Justify My Love”), violenţă („Die Another Day”), politică („American Life”), dans („Lucky Star”) şi cluburi („Music” ). Clipul filmat pentru „Bedtime Story” a fost achiziţionat de Muzeul de Arte Moderne din New York.